Recviem pentru Est este o incercare aproape proustiana de a recupera adevarata istorie a perioadei sovietice, acea istorie dezbarata de politica si ideologia oficiala, ce dainuie doar in memoria faptelor concrete si in amintirea celor care au trait-o. Nevoia de a spune adevarul despre viata din acea epoca - despre orori, persecutii si deportari, despre manipularea maselor -, care este de altfel si laitmotivul romanului ("Intr-o zi, va trebui sa putem spune adevarul. . ."), il determina pe erou sa se intoarca in trecut, al sau si al strabunilor sai, si sa retraiasca experientele dureroase ale celor care au luat parte la crearea istoriei. Prin intermediul a trei voci narative, cea a protagonistului, a tatalui si a bunicului acestuia, romanul reuseste sa acopere intreaga perioada sovietica - Revolutia, colectivizarea, al Doilea Razboi Mondial, conflictele din Lumea a Treia, finantate de Uniunea Sovietica - si sa o demitizeze, opunind istoriei oficiale deformate o istorie individuala, alcatuita din trairi autentice. Alternanta planurilor temporale, a elementelor de autobiografie fictionala si de roman de spionaj, stilul poetic si muzicalitatea frazei dau nastere unei arhitecturi grandioase si solemne, un recviem liric al acestei ere care aluneca incet-incet in uitare. "Recviem pentru Est este o saga ce se intinde pe trei generatii de soldati rusi, pastrindu-si fiorul epic prin schimbarea rapida a decorurilor si personajelor." (The Review of Contemporary Fiction)